Agenda publică externă – ianuarie 2015

Revenim la sondajul realizat de către Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES – în această lună şi aflăm că românii (39%) se tem de un posibil război în regiune, în următorii 25 de ani, dată fiind vâltoarea creată pe scena internaţională după atentatele teroriste din capitala Franţei, în care au fost ucişi jurnalişti ai publicaţiei “Charlie Hebdo”. Din nefericire, atentatul a provocat o reacţie în lanţ de lovituri revanşarde din ambele tabere, care continuă să îngrijoreze orice minte lucidă a acestor zile.

Această temere a românilor are la bază o serie de percepţii, pe deplin justificate, în mai multe cadre de perspectivă. Un prim cadru este acela în care armata română, membră NATO, aliat strategic al SUA, particpă la războiul împotriva terorismului, declanşat după 11 septembrie 2001. Ca atare, extremiştii  islamici pot iniţia acţiuni militare de vendetă, de contra-reacţie, împotriva duşmanului său de moarte – Occidentul euro-atlantic, acţiuni care pot avea loc şi pe teritoriul nostru. Am asistat deja la un eşantion consistent şi bine ţintit – atacul cibernetic asupra site-ului publicaţiei oficiale a Bisericii Ortodoxe Române, care a fost blocat câteva ore, iar pe ecranul monitorului se puteau vedea mesajele propagandistice ale luptătorilor islamici. S-a acţionat astfel pe filiera religioasă, care are o rezonanţă specială în mentalul colectiv al românilor – încrederea în Biserică. Avem de-a face cu necunoscutele ecuaţiei islam versus biserica creştină ortodoxă.

            A doua perspectivă, care induce această temere a românilor faţă de un război major în regiune – România este angajată la nivel european în campaniile anti-terorism şi anti-crimă organizată (legată şi ea de terorism prin traficul de arme şi droguri), în special, în dosarul foarte sensibil al aderării noastre la spaţiul Schengen, în urma căruiua dobândim responsabilităţi de securitate majore ca pavază la graniţa de est a UE şi NATO. În noul context european şi global, zoom-ul cancelariilor occdientale europene si atlantice va coborî în detaliu pentru a monotoriza această arie geografică deosebit de sensibilă în relaţia cu Rusia şi mai apoi cu traficul ilegal derulat de “caravanele” sosite din zona apropiată a Orientului. Aşadar dosarul “Mării Negre” adaugă la toate acestea coordonatele strategice ale sferei de influenţă ale Rusiei hegemMoldova şi Georgia. Moscova se prezintă pe această scenă ca un actor dominator, irascibil şi intransigent.

onice, în teatrul de operaţiuni politico-militare din spaţiul geopolitic ce include Ucraina, Republica

            În acest context, România a ajuns să deţină un rol-cheie în mecanica geopolitică a mutărilor de pe tabla de şah, a actorilor proeminenţi euro-ruso-islamici. La acest set de probleme, poate nu surpinzător, românii se arată a fi preocupaţi şi de rolul tot mai important pe care îl poate avea şi juca România de azi. Acelaşi sondaj IRES arată că 65% dintre români consideră că România poate deveni o ţară cu influenţă la nivel global, ceea ce indică faptul că trebuie să ne luăm în primire, la modul cel mai serios şi eficient, noul rol de actor principal în distribuţia peliculei istorice regizată în această parte de lume.

            Gestionarea cu profesionalism a acestor dosare ardente, deosebit de importante pentru parcursul nostru istoric, revine şefului statului, ca vector principal al politicii externe şi apoi de comandant suprem al armatei. Lângă preşedinte trebuie să vedem un aparat abil, coeziv, rafinat şi atent al subtilităţile diplomatice. Ne dorim să vedem la lucru o echipă redutabilă şi imbatabilă care trebuie să câştige toate meciurile din deplasare (pe cele de acasă sperăm că le va câştiga implicit) pentru a putea accede la campionatul mondial. Iată o şansă pe care România nu a mai avut-o din vremea magisterului Niculae Titulescu, atunci când acesta stăruia necontenit la făurirea Ligii Naţiunilor.

        Sper ca preşedintele să adune în jurul său pe acei sfetnici destoinici şi neobosiţi pentru a gestiona cu minuţiozitate, preţiozitate şi celeritate dosarele de politică externă. Sper ca CSAT-ul (Consiliul Suprem de Apărare al Ţării) să-şi respecte menirea şi atribuţiile pentru cauza interesului naţional. Sper ca serviciile de intelligence să-şi onoreze, în continuare, prestigiul de care se bucură în plan extern şi să-şi maximizeze contribuţia în slijba aceluiaşi interes naţional. 

        Avem o agendă externă încărcată la acest început de an, care ne poate fi foarte favorabilă, dacă România îşi va dovedi dibăcia şi înţelepciunea în concertul marii orchestre ale istoriei contemporane. Viitorul promiţător care îi aşteaptă pe români poate fi decorticat şi transpus într-o suită pragmatică a ipotezelor de lucru:

1. Există un pericol potenţial care poate declanşa un conflict militar în proximitatea României ?
2. Vom asista la alte atacuri cibernetice la adresa României, ce măsuri de prevenţie şi combaterea a acestora pot lua instituţiile abilitate ale statului ?
3. Care este orizontul de timp şi care vor fi condiţiile "impuse" în care România va accede în spaţiul Schengen ?
4. Evoluţia relaţiilor internaţionale din interiorul bazinului Mării Negre va avea o traiectorie negativă, dăunătoare intereselor legitime ale României ?
5. Cum va evolua relaţia România-Rusia ?
6. Cum va gestiona România rolul cheie pe care îl are azi în contextul geopolitic est-euro-atlantic ?

  

Mulţumesc cititorilor mei pentru prezenţa lor pe acest blog şi îi invit să participe cu propriile puncte de vedere, cu propriile observaţii, preocupări şi temeri faţă de ceea ce ne putem aştepta într-un orizont de timp mai apropiat sau îndepărtat.