Vinovații fără „vină” [5]

         Criza de sistem este atât de gravă, atât de profundă, am atins punctul critic, cea ce face ca rezolvarea pe termen scurt a acesteia să devină o misiune imposibilă. Un guvern de tehnicieni (tehnocrați) apartinici (nu apolitici), printr-un program de guvernare articulat pe necesitățile curente poate depresuriza societatea. Principala problemă rămâne, în continuare, neîncrederea în clasa politică, în partide, în Parlament.

            În mai toate sondajele de după 1989, partidele şi Parlamentul s-au bucurat de cele mai scăzute cote de încredere şi starea de fapt a continuat fără nici o inițiativă de reformare autentică a acestora. Corupția en-gros și en-detail emanată și profesată, cu aplomb și abnegație, de clasa politică a ajuns să producă pierderi de vieți omenești, să umple paharul răbdării noastre.

        Nu putem exclude posibilitatea ca rezultatele alegerilor locale și generale, anticipate sau la termen, să fie dezarmante pentru corpul social. Votul poate vicia opțiunile alegătorilor din cauza sărăciei, de minunata sapă de lemn la care au fost aduși de minunata clasă politică. Cea mai afectată și foarte ușor de manipulat este zona rurală, o arie socială ce a fost ținută premeditat la nivelul feudalismului, îndeosebi în perimetrul Vechiului Regat. Alegătorul înfometat și obidit este mai interesat să obțină resurse de subzistență decât să opteze pentru un program politic care este pentru el o platformă mai mult teoretică. Se poate să-i vedem în continuare pe emisarii electorali cu pungile în mână bătând la ușile electoratului. Mita electorală este interzisă de lege, dar nu s-a manifestat nici o acțiune legală de combatere și eradicare a acestui obicei. Toate partidele au procedat în acest fel.

        Reforma reformării clasei politice trebuie să înceapă cu stabilirea responsabilităţilor. Cine a pus ţara „pe butuci”? Cine şi de ce nu şi-a respectat promisiunile trâmbiţate în campania electorală? Românii au reacţionat fiecare după posibilităţi, într-o ţară fără societate civilă activă şi combativă, cu trusturi media aservite intereselor politicianiste, cu sindicate şi asociaţii profesionale politizate, cu servicii secrete care monitorizează şi raportează tot ce mişcă.

        Milioane de români au luat calea pribegiei, majoritatea din nevoie şi nu de plăcere, iar cei rămaşi în ţară au suportat cu stoicism destrăbălarea financiară a politienilor aleşi sau numiţi şi sloganele repetitive şi manipulatoare ale maşinăriei de propagandă politică. În 1990, propaganda FSN tuna şi fulgera „Nu ne videm ţara!”, acum ce avem? S-a repetat cu obstinaţie de către politrucii de serviciu că „toţi” suntem de vină pentru situaţia actuală, „noi” suntem cei care au distrus industria, agricultura, că tot „noi” am lichidat uzinele ARO, Roman, Tractorul, etc., că „noi” am vândut flota, că am închis spitale şi am distrus sistemul de sănătate, că „noi” am pus „pe butuci” sistemul de educaţie. 

     „Noi” suntem cei vinovaţi că importăm peste 70% din produsele alimentare şi de strictă necesitate, într-o ţară care are (sau avea) peste 10 milioane de hectare teren arabil. „Noi” suntem de vină că avem cele mai mari preţuri la km de autostradă şi achiziţionăm cel mai scump petrol şi gaze naturale ruseşti, într-o ţară cu o recunoscută tradiţie în aceste domenii de activitate.

        Pentru a repune țara „pe roate”, RĂUL trebuie tăiat de la rădăcină. Mai întâi să stabilim cui revine RĂSPUNDEREA fără nici o excepție, fără ca vreun interes politic intern (sau extern) să intervină în acest proces. Să trecem apoi la stabilirea liniilor directoare de reformare a fiecărui sector de activitate în parte.

         În plan economic, imperativ este să menținem stabilitatea actuală şi să asigurăm o creştere reală a nivelului de absorbție a fondurilor europene. Acestea nu se realizează doar înființând ministere dedicate, ci se face cu oameni pricepuți și cu instituții nepolitizate. Avem nevoie de o strategie națională de creare de noi locuri de muncă, de stimulare pragmatică, reală a capitalului românesc și de amenajarea unui mediu prielnic (politic, legal, administrativ) pentru stimularea creșterii investițiilor străine.

       ATENŢIE! România nu poate merge mai departe numai cu forță de muncă supra-calificată în domeniile IT&C, administrarea afacerilor, servicii, producția de serie ori forță de muncă necalificată. Este mare nevoie de dascăli buni, medici, fermieri, meșteri pricepuți, de  mulți voluntari, dar mai ales de oameni capabili, integri, bine pregătiți, care să poată intra fără pile în instituțiile publice pentru a lucra în interesul tuturor românilor, din țară și străinătate.