În ultimii ani, smeriții noștri dregători au
declarat și susținut necontenit că s-a făcut tot ceea ce este necesar pentru ca
țara să nu se prăbușească economic. După ce au fost reduse veniturile şi a fost
mărit TVA-ul, acestea au fost ulterior reajustate parțial, dar au fost
împrumutate 20 de miliarde de euro... 20 de miliarde de euro... pentru a
menține în țară corporația bancară străină. În acest caz, guvernanții au primit
de la oficialii externi osanale și ode glorioase pentru aceste merite
deosebite, în vreme ce investițiile pentru care s-au contractat aceste
împrumuturi, fie vorba între noi că nu ne aude nimeni, au devenit iluzii
deșarte. Guvernarea de Dâmbovița nu a acționat și nu acționează nici acum
pentru crearea de noi locuri de muncă, prioritare fiind plecăciunile către
Înaltele Porți.
Pentru a ieși din acestă dilemă existențială a
guvernării, oficialii cu gulere albe au afirmat deseori că statul nu poate face
mai mult, atât se poate face pentru nivelul de salarizare și pentru pensii.
Unde sunt politicile publice de încurajare a capitalului autohton? De ce există
atâtea asociații de reprezentare a patronatului (unele disputându-și supremația
în fața altora)? Care au fost politicile de încurajare a industriei naționale
(cazul Germaniei) și al agriculturii (cazul Franței)? Turismul românesc poate
fi promovat doar sub semnul unei „frunze” (la costuri astronomice), fără a avea
infrastructura adecvată? Care au fost proiectele de investiții în infrastructura
României, în sistemul de irigații? Răspunsul corect este DA! Avem mai puțin de
1.000 de km de autostradă în ultimii 70 de ani. Cu asta trebuie neapărat să
intrăm în clasamentul Guinness Book.
Polonia a impus companiilor multinaționale, de pe
teritoriul său, să aibă o contribuție mai mare la bugetul de stat. La noi,
guvernanții nu au întreprins nimic în acest sens. Cum au fost reprezentate
interesele românilor în situația reglementării redevențelor? Ce să-i faci mon
cher e obiceiul pământului – indolență, furăciune, fripturism, demagogie,
mistificare, avariție.
Formatorii de opinie, și nu numai, au încercat o
comparație între situația actuală a României și situația în care a ajuns
Grecia, stat membru UE. Ceea ce guvernanții au uitat din păcate să ne spună
este că standardul ridicat de viață al grecilor până la izbucnirea crizei. În
pofida presiunilor externe, guvernanții greci nu au tăiat salariile cu 25%.
De ce alte state membre al UE au reușit să absoarbă fonduri europene în
proporție de 80%-90%, iar la noi, comparativ, nivelul de atragere de fonduri
este mai degrabă unul simbolic. Ca să se facă reformă primesc, dar de schimbat
să nu se schimbe nimic !
Clasa politică este, cel puțin, obligată să dea semnale imediate de
primenire, de reformă autentică, în primul rând, în ceea ce privește recrutarea
și promovarea resursei umane de calitate (integritate, profesionalism,
responsabilitate). Candidații ce vor fi propuși pe listele electorale să fie
auditați temeinic de către organizații civice, consacrate, prezente sau în curs
de formare, precum Coaliția pentru un Parlament Curat, Societatea Academică
Română, ProDemocraţia sau România Curată. Între acestea trebuie să existe un
parteneriat eficient și o distribuire rezonabilă care să acopere toate
colegiile electorale spre a fi monitorizat îndeaproape și procesul electoral
(campania electorală și votul propriu-zis).
În plan constituțional,
avem nevoie de un mecanism legislativ indispensabil democrației autentice, de
tipul celui care funcționează în SUA – „checks and balances”. Este vorba de
reglementări legislative, de preferat stipulate într-o nouă Constituție a României, prin
care puterile statului să se controleze reciproc, asigurându-se astfel un
echilibru real, stabil, o coerență a funcționării tuturor structurilor de putere ale statului. Vom putea astfel să identificăm și să combatem, din faza
embrionară, orice formă de absolutism instituțional.
Guvernele post-decembriste au irosit resursele bugetare pe investiții
publice megalomanice, exagerate, inoportune, în beneficiul propriilor buzunare,
fără a fi luat în calcul impactul social al acestora. Amintim aici de patinoarele
de milioane de euro, de pasaje suspendate de sute de milioane de euro, de
telegondole, baze de agrement în locuri „uitate de timp”, etc. Au fost, de
fapt, afaceri încheiate în „famiglie”, între decidenții politici și „oamenii de
afaceri de tinichea”, cei care fac sistematic ante-cameră (lobby pravoslavnic), care
se ploconesc în fața piedestalului politicianist, care întrețin financiar (de
la opincă până la vlădică) viața de huzur ale liderilor politici și a
protipendadei nomenclaturiste de tip nou.
ANI și DNA, structurile
guvernamentale de combatere a crimei organizate, împreună cu serviciile secrete, au un
rol decisiv, în continuare, de a curăți aerul pe care îl respirăm, plin de
astfel de impurități.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu