Kilometrul zero al României Mari

La Alba Iulia pe 1 decembrie 1918, Vasile Goldiş dădea citire proiectului de rezoluţiune a unirii. Documentul cuprindea nouă puncte şi era conceput după cele mai democratice principii, ca votul universal, reprezentativitate totală pentru fiecare categorie socială, etnică sau profesională în stat, organizarea pe temelii solide a Transilvaniei, uniformizarea legislativă şi administrativă cu România. La primul punct al rezoluţiunii se decreta: „Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România (…) Adunarea naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Murăş, Tisa şi Dunăre“. Vasile Goldiş îşi încheia discursul cu cuvintele: „Legătura sfântă a celor 14 milioane de Români ne îndreptăţeşte azi a zice: Trăiască România Mare!“

Marele istoric A.D. Xenopol identifica bornele de căpătâi ale istoriei neamului românesc, respectiv cucerirea Daciei de către romani, de la care am primit structura de esenţă romanică, latină şi Unirea din 1918, când s-a desăvârşit statul naţional, a treia piatră de temelie la fundaţia României moderne, după Unirea Principatelor la 1859 şi adoptarea Constituţiei de la 1866. 

În parcursul lor istoric, românii au înfăptuit trei mari uniri. Cea dintâi, sub egida voievodului Mihai Viteazul, între anii 1599 -1600, când s-a strâns laolaltă cea mai mare parte a teritoriilor româneşti din jurul Carpaţilor. Opoziţia internă şi, mai ales, cea externă au dus la dispariţia unui stat românesc cuprinzător în această parte a Europei, însă acea realizare a rămas un precedent istoric, un simbol şi un imbold pentru generaţiile următoare. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, înfăptuită în 1859, marchează cea de-a doua unire, când s-au pus bazele statului naţional român modern, devenit, apoi, independent pe harta Europei, după mai puţin de două decenii. În condiţiile complexe ale Europei de sfârşit de epocă modernă, românii trăiau atât într-o ţară liberă, cât şi sub diverse stăpâniri străine (Austro-Ungariei şi Rusiei ţariste în Transilvania, Bucovina şi Basarabia). În cursul sec. al XlX-lea, a apărut şi s-a dezvoltat principiul naţiunii, al naţionalităţii, care s-a regăsit formulat ca atare în preceptele politice, etice şi juridice.

Unirea national-politica, de la anul 1918, sub sceptrul Regelui Ferdinand I, nu s-a săvârşit ca urmare a unor erori ale vremii sau neatenţii ale vremelnicelor stăpâniri străine (ungurească, austriacă ori rusească) şi nici ca un plocon providenţial din partea lumii civilizate, care s+a aplecat cu simpatie asupra rostului nostru, ci a fost rodul noilor reconfigurări ale aşezământului de pace europeană de după primul război mondial.

Sfârşitul primului război mondial a produs şi destrămarea a unor imperii ce dominaseră timp de veacuri şi existenţa poporului român. În aceste condiţii excepţionale, a devenit posibilă realizarea unirii cu România. În condiţiile prăbuşirii Rusiei ţariste, pe ruinele sale ridicându-se şi alte state europene, românii dintre Prut şi Nistru, prin organisme alese şi abilitate, şi-au proclamat, în mod plebiscitar şi succesiv, statalitatea, autonomia şi independenţa, pentru ca, în final, la 27 martie/9 aprilie 1918, să se declare unirea Basarabiei, „ca fiică, cu mama sa, România.

Procesul a continuat şi s-a desăvârşit în inima ţinuturilor româneşti, căci ţara nu putea fi întreagă fără Ardeal. Diplomatul N. Titulescu, afirmase, încă din 1916, principiul autodeterminării românilor din Transilvania, în care regăsim principalele componente ale conceptului european despre libertate şi suveranitate naţională, plebiscitul etc. Au fost create structuri de putere româneşti, pentru ca, în final, să fie convocată, la Alba-Iulia, fosta reşedinţă a lui Mihai Viteazul, Marea Adunare Naţională, cu rol plebiscitar, izvorâtă şi din introducerea votului universal şi a altor forme ale democraţiei şi liberalismului.

La 1 Decembrie 1918, cei 1.228 de delegaţi deputaţi ai românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş prezenţi în Sala Unirii au votat „unirea lor şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“. Decizia a primit adeziunea entuziastă a celor peste 100.000 de reprezentanţi ai românilor prezenţi atunci la evenimentul istoric, în oraşul de pe Mureş. Atunci şi acolo s-a arătat că unirea Transilvaniei era justificată şi de istoria neamului, de unitatea şi omogenitatea naţiunii, de raţiuni politice, economice, culturale şi, nu în cele din urmă, de cele ale democraţiei.

În anul 1919-1920, Conferinţa de Pace de la Paris şi tratatele încheiate acolo au consacrat pe plan internaţional unitatea înfăptuită de românii înşişi, în cursul anului 1918. După acest an, România întregită şi-a modificat locul în Europa. Cu cei 295.049 kmp ca suprafaţă, ocupa locul 10 pe continent, iar ca potenţial uman (15 milioane – în 1919, 20 de milioane – în 1940) ocupa locul opt. 

La 14 decembrie a fost înaintată Regelui Ferdinand hotărârea de la Alba Iulia, care a rostit cu mulţumire: "În frumoasa sa cuvântare, d-ul Goldiş a spus astăzi că Unirea tuturor românilor era o necesitate istorică. Această necesitate a fost înţeleasă de toţi oamenii cu inima patriotică de dincoace şi de dincolo de Carpaţi, de la Nistru până la Tisa. Dar... evoluţia istorică avea nevoie de instrumente. Dumnezeu, care a ocrotit necontenit în cursul veacurilor poporul românesc, i-a dat bărbaţi care au ţinut sub stindardul ideii naţionale, lor le-a dăruit suflet românesc, le-a întărit mintea şi le-a oţelit braţul ca să ducă barca românismului prin toate vitejiile vremurilor până la limanul dorit, unde după atâtea trude şi suferinţe culegem roadele binemeritate ale unei lupte de veacuri. Azi, când vedem... săvârşită clădirea măreaţă ce Mihai Viteazul începuse... aduc prinosul meu de recunoştinţă tuturor acelor care în toate colţurile unde sună dulcele grai românesc au pus sufletul şi puterile lor în slujba idealului naţional. După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră din cele mai scumpe: Transilvania cu ţinuturile din Ungaria locuite de români. Azi ne-aţi adus şi această ultimă piatră a clădirii, care încoronează marea operă de Unire. Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice... Ele sunt cimentate prin credinţa nestrămutată a unui şir întreg de generaţii de apostoli ai idealului naţional, ele sunt şi sfinţite prin sângele vitejilor mei ostaşi care au luptat şi au murit pentru Unire...".

LA MULŢI ANI ROMÂNIA !

Chişinău - A doua capitală a limbii române

Europa de sud-est un perimetru geopolitic de maximă impotanţă strategică pentru cancelariile euro-atlantice. Avem de-a face cu un dosar din ce în ce mai voluminos care cuprinde interesele, jocurile și hărțile mentale ale aspirațiilor hegemonice ale Marii Rusii în bazinul Mării Negre. Vizualizăm aici parcursul pro-occidental al Republicii Moldova, a fraților de peste Prut, după ce vecinul Ucraina, și-a parafat prin alegeri orientarea sa către Vest, prin alegerea unui președinte și a unui guvern pro-euroatlantici. 

Kremlinul lucrează la o nouă filă a strategiei sale militare. Strategii ruși tatonează o mai mare apropiere de China, pledând pentru o alianță cu conducerea de la Beijing, de natură să securizeze mai bine stabilitatea mondială şi pentru o distanțare de NATO, alianța fiind percepută ca un factor de destabilizare, în actualul concert al marilor puteri. Lupa militară rusească va urmări mai îndeaproape expansiunea NATO către est (vezi scutul anti-rachetă amplasat în Romania și Polonia). Pe fondul stigmatizării NATO, a SUA și a aliaților săi, va fi întărită structura de cooperare a cărei ecuații include Rusia, China, Kazahstan, Kirghizstan și Tadjikistan.

Poziția anti-americană este evidentă în ultimele discursuri al președintelui Rusiei Vladimir Putin, în care liderul rus deplânge distrugerea mecanismelor care au stat la baza securității internaționale. SUA sunt acuzate că au creat o nouă ordine mondială în care intervenția în forță a devenit singura modalitate legitimă de aplanare a conflictelor. După detonarea crizei ucrainiene, Rusia a devenit tot mai subiectivă în pozițiile sale față de acordul NATO-Rusia, în cadrul căruia Alianța a garantat că nu va înființa baze militare la frontierele sale cu Rusia, cu mențiune specială la scenariile de aderare la NATO a Ucrainei și Georgiei.
Experții în securitate de la Moscova au lansat în execuție un scenariu plauzibil în care viitorul președinte american va manifesta o poziție mult mai rigidă, inflexibilă, față de Rusia, ceea ce ar redirecționa Kremlinul către alianțe mai solide și mai consistente cu China și Iranul.
Noile mutări pe tabla de șah ale Kremlinului sunt atent procesate de media moldavă. Vizita la Berlin a lui Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS, a fost vizualizată ca o pledoarie pro domo a lui Gorbaciov pentru a motiva acțiunile militare ale Rusiei asupra vecinilor săi. Putin apără interesele Rusiei. Occidentul este acuzat că a extins NATO spre Est după victoria declarată de SUA asupra Rusiei, la sfârșitul Războiului Rece. În aceeași ordine de idei, presa germană, în săptămânalul Der Spiegel, vorbește despre un nou motiv de îngrijorare pentru Cancelarul Germaniei - politica Moscovei în Balcani. Angela Merkel este îngrijorată de influența rusească în Balcani, acuzând Moscova că destabilizează Ucraina, dar şi alte state din Europa de Est, îndeosebi Serbia şi vestul Balcanilor. Strategii de la Berlin sunt de părere că Moscova beneficiază de simpatia sârbilor, iar Vladimir Putin face presiuni asupra vestului balcanic de a renunța la aderarea la UE sau statele odată ce au devenit membre cu drepturi depline al UE să influențeze din interior politica UE în favoarea rușilor.
După București, capitala României, Chișinăul, capitala Republicii Moldova, este a doua metropolă emblematică pentru vorbitorii de limbă română. Chișinău este capitala culturii române de peste Prut, filonul estic al neamului românesc dezmembrat de trunchiul-mamă în condițiile dramatice circumscrise tranzacțiilor diplomatice impuse de mecanica jocurilor de interese în cursul celei de a doua conflagrații mondiale.
Parlamentul de azi de la Chișinău, înaintea votului de la 30 noiembrie, este unul divizat, impregnat cu o atmosferă greu respirabilă, tensionată, în care pionii Kremlinului caută soluții de formare a unei majorități anti-occidentale. Moldova este republică parlamentară, context în care ocuparea fotoliului prezidențial este un subiect ardent și inflamabil. O victorie a coaliției anti-occidentale ar putea produce o translație ireversibilă către rusificare și intensificare a mișcărilor centrifuge găgăuze spre autonomizare. Cum vor evolua relațiile Republicii Moldova cu vecinii săi, în special cu România şi Ucraina şi cum se va putea aplica Acordul de Asociere la UE, dacă vom avea la Chișinău un Parlament dominat de forțe politice pro-moscovite ?
Desenul noii configurații a Parlamentului moldav este în mâna electoratului. Dincolo de toată propaganda (manipularea) partidelor politice și a oligarhilor din spatele lor, nimeni nu poate estima deznodământul votului. Aici este cheia democrației- nimeni nu este dinainte învingător. "Revolta de la urne" din 16 noiembrie din România, sub veșmintele unei revoluții pașnice a alegătorilor care au cerut cu fermitate și enormă frustrare primenirea din temelii a clasei politice autohtone... o astfel de mișcare tectonică va avea oare ecouri puternice la Chișinău și în toată republica moldavă la 30 noiembrie ? La 16 noiembrie, 80% dintre românii de dincolo de Prut au optat pentru candidatul Klaus Iohannis ....
Miza alegerilor din Republica Moldova este uriașă, o miză de a cărui deznodământ depinde direcția pe care vor merge mai departe moldovenii de dincolo de Prut, spre Vest sau spre Est ?! România şi Ucraina au un leadership pro-occidental. Cu prilejul vizitei la Chișinău, președintele ales Klaus Iohannis a reafirmat sprijinul necondiționat acordat republicii moldave, de sprijin total pentru accederea în sfera euro-atlantică. În perioada iulie-decembrie 2019, România va deține președinția UE, iar în acest an s-ar putea întâmpla să expire termenul limită pentru pregătirea formală a aderării, o ultimă strigare a catalogului pentru înscrierea viitoarelor state membre. Amplasarea geografică, geopolitică, a Republicii Moldova este esenţială pentru UE. Dacă Moldova pro-europeană își unește forțele cu Ucraina într-o nouă hașurare a zonelor problemă de pe hărțile strategice din estul european, poate reseta jocurile pe care le face Rusia hegemonică în această zonă. Chișinăul împreună cu Kievul pot asigura un control mai strâns al zonei transnistrene, o miză capitală pentru securitatea din regiune.
Emisarii americani sosiți la București pentru a discuta cu noul președinte Klaus Iohannis, au reafirmat angajamentele NATO de păstrare a stabilității în această zonă pândită de pericolul noului expansionism al Rusiei. Rusia va înțelege să conlucreze cu occidentul, așa cum s-a angajat în cadrul dezbaterilor de la Minsk.
Datele ultimelor sondaje indică un scor de 39 de procente pentru orientare spre vest a moldovenilor, în vreme ce 43% dintre subiecți se pronunță pentru direcția opusă. După scrutinul din România, în care a câștigat nesperat Klaus Iohannis, speranțele sunt ceva mai mari pentru victoria forțelor pro-occidentale în Parlamentul moldav. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece ! Valul „trezirii” în fața pericolului poate să se nască doar în interior, prin efortul celor inteligenți și lucizi, care pot vedea lucrurile în perspectivă.
Separatismul din Est este produsul unui calculul rece al unui imperiu aflat la apusul existenţei sale. Unica modalitate de a supraviețui a acestuia este de a se reproduce, în mentalul colectiv, în mintea celor care nu s-au putut desprinde de el. Se creează astfel un univers paralel, care mai devreme sau mai târziu se va confrunta cu lumea reală, moment în care supușii săi vor realiza că le fuge pământul de sub picioare. Votanții partidelor pro-europene vor trebui să cântărească atuurile guvernării (regimul liberalizat de vize, semnarea Acordului de Asociere cu UE sau pluralismul de opinii), dar și starea în care au ajuns majoritatea domeniilor administrate de guvern.
Apropiatele alegeri, până la urmă, reprezintă un test de rezistență la propaganda (manipularea) rusească, care se revarsă ca un potop iminent, fără ca autoritățile să încerce măsuri de protecție. Pe 30 noiembrie se va face verificarea capabilității electoratului moldav de a cerne bobul de neghină.
Cum va arăta Chișinăul fraților noștri de peste Prut pe 1 decembrie, ziua națională a României. Poate nu întâmplător aceste date se succed. Cum va arăta a doua capitală a limbii române pe 1 decembrie, eliberată din strânsoarea Moscovei ... ?

Fiți rezistenți la manipulare și vegheați la România !