Acum că starea emoțională și de perplexitate generată de
tragedia din Clubul COLECTIV s-a mai estompat, încercăm să mergem înainte
încărcați cu o doză sporită de suferință, dar cu o doză mult mai mare de
vibrație a solidarității alimentată de conștiință, revoltă şi responsabilitate.
Acest capitol dramatic al istoriei noastre recente va planta adânc rădăcinile
sale în memoria colectivă, purtând amprenta imposturii, iresponsabilității, a
complicității puterii politice corupte, o sechelă ce va marca generațiile
viitoare.
Nefericirea
COLECTIV ne-a dezvăluit, mult mai clar, ce se ascunde sub masca monstruoasă a
statului, a clasei politice, a autorităților – o structură putredă, hidoasă,
morbidă, malefică, infailibilă, fondată pe corupție, incompetență, nepotism și
iresponsabilitate. Ce ne rămâne nouă de făcut într-o astfel de situație? Să
mergem mai departe, să mergem până la capăt pentru a distruge rădăcina acestui
rău care a infestat societatea, care ne pune viața în pericol.
Acum este absolut necesară o analiză riguroasă, o
dezbatere publică (în mediul on-line şi la tv), o separare a negrului de alb,
despre absolutismul instituțional, despre arborele genealogic al corupției,
despre incompetență, despre diplomele acordate pe bază de influență, la comandă
sau pe „bani frumoși”, despre nepotism şi sinecurism, despre mistificarea
adevărului, despre lipsa de responsabilitate.
Statul român, autoritatea publică care îl
reprezintă, a picat, încă o dată, la examenul de încredere, a eludat una din
prerogativele sale fundamentale – a ocroti viața cetățeanului. Victimele
clubului COLECTIV însumează proba indubitabilă a incapacității instituționale
de a apăra şi ocroti viața. Am asistat la un spectacol al statului complice,
indolent, un monstru deranjat din letargie, un soldat care a dezertat din
tranșeele moralității.
În ultimul sfert de veac, statul – PUTEREA – a fost
receptiv, în exclusivitate, la instinctele primare ale clientelei sale, aceasta
ajungând să-l domine și să-l paraziteze. Alaiul cu girofar a ajuns să fie mai
important decât asigurarea unui sistem fezabil de sănătate. Elucubrațiile
patriotarde „față-n față cu reacțiunea” au prevalat respectului și fricii față
de lege. A funcționat o singură regulă de fier: să politizăm tot ce mișcă,
oricum, oricând și prin orice mijloace! Politizarea endemică a societății a atins
cotele patologicului.
Singurul
agent de coagulare al ripostei noastre în fața acestei mașinării infernale este
solidaritatea. Ne aflăm în fața unei fortificații uriașe, a cărei birocraturi, obeze
și malițioase, ne sfidează cu nesaț de la înălțimea birourilor sale. Energia
civică, combativă, se menține activă printr-o stare de presiune constantă,
lucidă, articulată ce va putea avea ca rezultat primenirea statului, acest doctor
care refuză sistematic să-şi trateze pacienții.
Miza reformării statului este însuși viitorul României. Putem alege să rămânem, la infinit, în acest purgatoriu, în
această tranziție interminabilă sau putem contribui efectiv, individual,
colectiv, la construcția unei alternative bazate pe demnitate și eficiență a
actului de guvernare. Să judecăm drept și să vedem mai bine de unde venim, unde
am fost, unde suntem acum şi încotro mergem. Alegerea ne aparține.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu