Schimbul de generații pe cale meritocratică va fi ocolit cu dibăcie de
partidele politice, acestea preferând ca acesta să se petreacă pe cale
naturală. Reformarea reformării partidelor trebuie să pornească de la bază spre
vârf. Politica la centru a devenit dependentă de politica locală (primari,
președinții consiliilor județene). Un sfert din alegătorii activi au plecat din
țară (din motive economice) astfel participarea la procesul electoral
(implicare în campania electorală și exercitarea votului) a scăzut
semnificativ. În acest fel s-a consolidat rolul primarilor, aceștia pot
determina, în bună măsură, pot controla și direcționa intenția de vot la nivelul
bazinelor electorale pe care le păstoresc. Centrul politic este condiționat
așadar de interesele locale.
România riscă să rămână, pe mai
departe, o țară feudizată, controlată de liderii politici locali, nu de la
centrul de comandă al partidelor. Mentalitatea „rurală” locală va prevala celei
„urbane” de la centru. Într-o astfel de situație se impune limitarea numărului
de mandate în administrația locală și depersonalizarea vieții politice la
nivelul comunităților.
Reforma vieții politice trebuie
să demareze nemijlocit cu sprijinul acordat celor care doresc să facă acest
lucru, care au proiecte fezabile și sunt dispuși să ducă la bun sfârșit acest
proces. Partidele însăși nu pot avea altă alternativă decât reformarea
reformării lor. Alte soluții vor duce partidele la implozie, la disoluție, la
volatilizare în urma scrutinelor electorale.
PSD este obligat să se reformeze,
în regim de forță majoră, în primul rând pentru că electoratul său se rarefiază
pe zi ce trece. Este foarte posibil să asistăm la o reamenajare a ierarhiei
interne, în sensul unor lupte de guerilă, fratricide politice, între
diferitele facțiuni pesediste, foarte interesate acum de un singur lucru - de a
prezerva controlul partidului asupra tuturor structurilor statului centrale și
locale (ca până acum).
PNL are încă un capital
rezonabil de imagine după căderea guvernării pesediste în interesul interesului
național. Există politicieni liberali controversați, condamnați sau în curs de
a fi judecați. Liberalii trebuie să fie consecvenți doctrinei pe care o
clamează măcar acum în al 30-lea ceas. PNL trebuie să se reformeze, principalul
motor fiind chiar președintele ales (Herr Iohannis a câștigat alegerile nu cu
voturile aduse de PNL, ci cu voturile anti-sistem pornite din spațiul virtual
şi manifestate în cabina de vot). Președintele nu are, în acest moment, nici
măcar un partener credibil, profesionist și responsabil (dincolo de "firava" echipă prezidențială de consilieri) pentru a putea să confirme practic promisiunile
din campania electorală. Din păcate sau din nefericire... PNL nu răspunde, nu
acționează, nu se comportă ca un actor care joacă teatru, joacă și în filme,
care își cunoaște foarte bine rolul pe care trebuie să-l joace pe scena
politică.
În lipsa unui parteneriat „de
succes” cu tabăra liberală și cu un Guvern „neutru” față de intențiile
Președintelui, Klaus Iohannis nu poate avea altă soluție decât aprinderea
cuptoarelor pentru o nouă construcție politică. Al doilea mandat prezidențial
nu poate fi asigurat fără suportul unui vehicul politic, un dispozitiv de luptă
politică bine închegat, care să conțină o strategie fezabilă, verificată, credibilă,
adezivă la electorat împreună cu echipa de specialiști care au în dotare
expertiza necesară. După primul an de mandat, ar
fi de dorit ca platforma on-line a Președenției să fie puțin mai prietenoasă,
mai dens populată cu mesaje, comunicate ale Șefului Statului pe teme ardente
curente, de interes pentru toți românii. Este momentul ca echipa de sfetnici să
producă efecte benefice pentru capitalurile de imagine și de încredere ale
Președintelui.
Nu trebuie neglijat, în
bătăliile politice viitoare, rolul independenților care vor intra pe scena
politică. Aceștia vor putea să capteze, într-o măsură apreciabilă atenția
electoratului, implicit a intenției de vot. De asemenea, un partid nou
credibil, pragmatic, responsabil poate să spulbere clasa politică... SĂ
SPULBERE CLASA POLITICĂ! Rezultatul?! Toți baronii, politrucii și purtătorii de
costume scumpe perindate pe la tribuna partidelor, se vor pierde în gaura
neagră a uitării noastre. Pentru un partid nou, cel mai eficient mijloc al
propagării vectorilor de imagine este mediul on-line. Dacă resursele financiare
sunt aproape inexistente, pentru a susține o campanie electorală la nivel
național, spațiul virtual a devenit propice pentru comunicare politică. Strategia
noilor partide trebuie minuțios elaborată, într-un mod pragmatic, aplicat,
transparentă și deschisă spre dialog sută la sută, o un program politic bine
structurat și bine orientat către electoratul țintă.
România trebuie să găsească
drumul spre modelul onest de a face politică. Pentru aceasta trebuie legiferată
ca atare profesiunea de politician, ca orice altă profesie conținută de
nomenclatorul de meserii. Rezultatul ?! Profesionalizarea și responsabilizarea
acestei ocupații, filtrarea accesului în arena politică, ducând treptat la
dispariția celor care nu au nici o meserie, care nu au realizat performanță
profesională și care populează (până la sufocare) spațiul public și scena
politică (de la cei care lustruiesc pantofii, care duc servieta „lu’
șefu” sau îi duc soția la coafor
până la cei care își pun semnătura pe documente legislative, hotărâri
guvernamentale sau pe contracte public-privat).
Președintele desemnează
Primul-ministru. Totul depinde de modelul după care va fi formatată echipa
guvernamentală – pe baza rețelelor subterane transpartinice, la presiunea
clientelei de partid (și de stat), cu ajutorul serviciilor secrete sau alegerea
distribuției fotoliilor ministeriale va fi regizată sub semnul meritocrației,
integrității și credibilității. Avem mare nevoie să revenim la normalitate, la
predictibilitate. Depolitizarea administrației publice poate avea și efecte
„negative” în perspectivă socială. Este probabil, ca peste noapte, să ne trezim
cu mii de șomeri ca urmare a disponibilizării membrilor rețelelor de
cumetrenie, de caterincă și uzurparea domniei „familiilor” personale.
Protestul civic al STRĂZII a produs efecte asupra principalilor actori politici. Schimbarea reală presupune
o schimbare a regulilor jocului, plecând de la schimbarea legislativă. Dacă
ne-am săturat de totalitarism, în democrație, actualizarea legii fundamentale a
unui stat – Constituția – se operează la inițiativa instituțiilor consacrate:
Parlament, Guvern, dar și la inițiativa cetățenilor. „Strada” trebuie să se
organizeze în structuri civice viabile, în formațiuni politice, să intre în
competiție cu partidele consacrate. Pentru ca acest lucru să se întâmple cu
adevărat, este nevoie de o reglementare legislativă care să ofere șanse egale
viitorilor competitori de pe scena politică. Balaurul cu 7 capete are sub
oblăduire economia de stat, de unde își extrage dotele cu care și-a finanțat,
până acum bătăliile electorale. Acest este foarte „greu de ucis”, dar poate ne
ajută un Bruce Willis împreună cu voturile anti-sistem contabilizate la urnele de
vot.
Pentru o resetare reală a
clasei politice alegerile regulare, la termen, reprezintă soluția optimă. Este
nevoie de timp pentru ca energiile civice protestatare să se coaguleze, să
capete coerență, să se structureze și să se organizeze. Coeziunea civică este
esențială. Este de dorit ca explozia socială din zilele trecute să genereze un
activism mult mai vizibil, mai productiv, constant și eficient, pe o perioadă
de timp îndelungată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu